scarlat.ro

Homeopatia este acel lucru care se incadreaza perfect in categoria “stiinta la misto”. Sau pseudostiinta. Ca sa nu existe confuzii, am sa explic pe scurt ce inseamna.

In mintea homeopatilor, daca diluezi la extrem de mult o substanta – gen o molecula intr-o pastila -, atunci acea substanta tot va avea efect. Ba mai mult, va avea efectul opus unei concentratii mari. De exemplu, daca suferi de insomnii nu trebuie sa te atingi de cofeina. Dar daca iei doar o molecula de cofeina o sa dormi ca un prunc.

(more…)

Priviti poza de mai jos.

Da, e un covor!

Nu, nu e o icoana intr-o biserica. E un covor intr-un magazin de covoare. Pe care bunii crestini sa-l calce in picioare plini de evlavie.

Pseudostiinta este acel tip de escrocherie prin care escrocul se foloseste de instrumente si vocabular vag stiintifice pentru a lua banii victimelor. Pseudostiinta vedem mai ales in reclame (cel mai des atunci cand vedete si oameni imbracati in halate albe iti recomanda noua q-enzima sau noul produs iesit din nu stiu ce laboratoare vestite).

Dar mai sunt si alte domenii de activitate care pot fi definite printr-un singur cuvand: pseudostiinta. Desi homeopatia, chiropractica sau aromaterapia sunt subiecte interesante sustinute de indivizi dubiosi imbracati in halate albe, azi am de gand sa vorbesc despre biorezonanta.

Am avut ocazia sa interactionez cu biorezonanta acum vreo cativa ani. Mi s-a explicat ca biorezonanta este o procedura prin care omul in halat alb afla ce e in neregula cu tine. Ideea de baza e ca orice corp din univers rezoneaza pe o anumita frecventa. Nu stiu exact ce inseamna asta, dar nu e nici o problema, pentru ca nici biorezonatorii n-au habar. Oricum, un plaman, rinichi, ficat, prostata, etc rezoneaza fiecare pe frecventa lui. Dar daca e bolnav, rezoneaza pe alta frecventa. Si in functie de felul in care rezoneaza ai o boala sau alta.

(more…)

Tocmai am vazut un film prost. Asta e recenzia pe scurt. Si credeti-ma, e cea mai exhaustiva recenzie pe care o puteti citi. In caz ca nu va grabiti, nemultumirile majore sunt trecute mai jos in ordinea in care mi-au venit in cap.

Scenariul e dupa parerea mea cel mai important element intr-o poveste. Iar in cazul asta e vorba de o poveste de doi lei care poate fi spusa in trei cuvinte, dar care inexplicabil e lungita timp de 90 de minute.

Actorii sunt slabi si neprofestionisti. Nu in sensul de profesionisti nepriceputi, ci in sensul de amatori. Lipsiti de dictie, de miscare scenica, de vlaga, complet neconvingatori. Am aflat dupa ce am vazut filmul ca unii actori n-aveau treaba cu actoria, dar m-as fi asteptat sa participe macar la un training de 30 de minute inainte sa se apuce de filmari.

(more…)

Un pic de istorie, pentru cei care pana acum au trait in copac:

Acum 5 ani ziarul danez Jyllands-Posten a publicat un set de 12 caricaturi, printre care si:

Doua caricaturi din cele 12 publicate de Jyllands-Posten

(more…)

Mile Carpenisan a murit. Nu l-am cunoscut personal, l-am vazut doar pe la televizor in vremea cand ma uitam la televizor.

Azi cand am aflat, m-am dus la el pe site si am gasit scris mare Bandwidth Limit Exceeded. Nu stiu de ce m-am dus, poate ca eram curios sa vad ce poate scrie pe blogul unui om care tocmai a murit. Observ ca multi au facut la fel ca mine, motiv pentru care site-ul a depasit banda alocata.

E la fel ca atunci cand se intampla un accident si se formeaza o coada kilometrica. Nu pentru ca masina sau masinile accidentate au ramas de-a curmezisul drumului, ci pentru ca oamenii incetinesc sa vada ce s-a intamplat. Se uita la accident din simpla curiozitate. Unii fac pe detectivii incearcand sa-si explice ce s-a intamplat, altii vor sa vada sange, altii pur si simplu casca gura.

Suntem niste fiinte fascinate de necunoscut. Si oricat de crestin se presupune ca e poporul asta, moartea ramane pentru toti o necunoscuta. Mile n-o sa mai scrie pe site. Nimic. Niciodata.

Azi pe la pranz ajung pe site la domnu’ Vosganian. Si in varful paginii sta scris urmatorul text rosu:

Domnul Vosganian a ‘uitat’ sa plateasca factura pentru realizarea site-ului de pe acest domeniu.
A preferat sa isi cumpere un alt domeniu pe care sa implementeze un blog.
Poate ca, in timp ce domnul Vosganian este ocupat cu ‘Romania bunului simt’, isi gaseste niste timp sa rezolve si aceasta mica problema.
In cazul in care doreste sa reglementeze situatia neplacuta pentru toata lumea, are contactul nostru.

Pentru ca pana m-am pus eu pe scris anuntul a si disparut, am pastrat poza pentru eternitate. Celalat site despre care vorbeste textul rosu e la vosganian.ro. Sa-i traiasca!

Din cand in cand aud cate un parinte care spune “copiii sunt cea mai mare realizare a mea”. Ceea ce mie mi s-a parut intotdeauna a fi o recunoastere a esecului. E ca si cum ar spune “eu n-am facut practic nimic in toata viata mea, doar m-am reprodus”. Nu e nimic in neregula cu reproducerea, ba chiar e cel mai bun lucru pentru o specie. Dar nu stiu de ce ar trebui sa fii mandru ca ai facut ceea ce esti programat genetic sa faci.

Dar ca individ ar trebui sa ai si alte bucurii, pe langa a-ti vedea copilul crescand. Sa fii mandru ca ai reusit sa citesti un numar de carti, ca ai reusit sa ajungi la un anumit nivel de educatie, ca ai facut fericit un numar de oameni, ca ai reusit sa-ti traiesti viata facand cat mai putine compromisuri, etc. Sau poate asa sunt eu. Eu de asta as fi mandru.

(more…)

Toata lumea e verde in perioada asta. Si nu ma refer la Noua Dreapta, ci la ecologie. Sa nu omoram balene, sa nu pescuim delfini, sa nu fu**m foci, etc!

Eu sunt un om practic si rational. Nu ma isterizez asa usor si nu subscriu unui curent doar pentru ca e cool. Dar, fiind un om practic am constatat ca e mult mai eficient sa merg cu bicicleta prin oras. Iar luna asta nici n-am permis, pentru ca am depasit pe unde nu trebuia si nu sunt in stare sa dau o spaga.

Acum 10-15 ani Bucurestiul era neprietenos cu biciclistii. Nu existau piste, asa ca biciclistii mergeau pe stada sau pe trotuar. Soferii ii ignorau, pietonii se speriau si-i injurau, etc. In zilele noastre Bucurestiul s-a transformat dintr-un oras neprietenos intr-unul de-a dreptul ostil biciclistilor. Si asta pentru ca:
(more…)

Nu stiu cat de apreciat/vizionat a fost show-ul lui John Pinette, dar mi-am zis ca ar fi frumos sa fac acelasi lucru cu alt favorit al meu – Bill Engvall. Vizionare placuta.

(more…)