scarlat.ro

Tocmai am vazut un film prost. Asta e recenzia pe scurt. Si credeti-ma, e cea mai exhaustiva recenzie pe care o puteti citi. In caz ca nu va grabiti, nemultumirile majore sunt trecute mai jos in ordinea in care mi-au venit in cap.

Scenariul e dupa parerea mea cel mai important element intr-o poveste. Iar in cazul asta e vorba de o poveste de doi lei care poate fi spusa in trei cuvinte, dar care inexplicabil e lungita timp de 90 de minute.

Actorii sunt slabi si neprofestionisti. Nu in sensul de profesionisti nepriceputi, ci in sensul de amatori. Lipsiti de dictie, de miscare scenica, de vlaga, complet neconvingatori. Am aflat dupa ce am vazut filmul ca unii actori n-aveau treaba cu actoria, dar m-as fi asteptat sa participe macar la un training de 30 de minute inainte sa se apuce de filmari.

Regia lipseste cu desavarsire. Au fost momente in care ma uitam stupefiat la ecran si ma intrebam daca regizorul a auzit ce e aia dubla. Ii recomand insistent un clampanitor, dupa ce afla ce e aia dubla. Si m-as mai intreba de ce a fost nevoie sa vad ceafa actorului principal timp de minute in sir, dar s-ar putea intelege ca vreau neaparat sa ma cac in arta omului.

Sunetul in mod normal nu trebuie sa fie un criteriu intr-un film. Pentru ca in mintea mea un film include si un sunet in care se aude ce vorbesc actorii si in care intelegi replicile fara sa-ti incetinesti respiratia si fara sa-ti ciulesti urechile. Parte din vina o are faptul ca actorii bombaneau replicile, dar calitatea sunetului era execrabila.

Nu inteleg de ce sunetul in filmele romanesti trebuie sa fie atat de prost. Pot numara pe degetele de la o singura mana filmele romanesti care au avut un sunet de calitate. As vrea sa nu se mai treaca de la momente de liniste absoluta la strigaturi, chiraituri si muzica stridenta. As vrea ca muzica sau zgomotul de fond sa nu impiedice auzirea replicilor. Revenind la filmul cu fluierici, e suficient sa spun ca ma bucur ca am avut subtitrare in engleza.

As spune si despre imagine ca e miscata, ca are prea multa ceafa, ca procente bune din ecran erau arse, dar deja am pretentii. Montajul nu stiu cine l-a facut, dar am vazut filme de nunta montate mult mai bine.
Abia dupa ce am vazut filmul am reusit sa vad si un trailer. Si filmul este exact trailerul peste care sunt puse multe minute de liniste, niste imagini supraexpuse si niste dialoguri neinteligibile.

Despre cum se iau premii, ce cred facatorii de filme romani ca inseamna un film bun si alte subiecte cinematografice poate o sa scriu alta data. Cum spuneam, tocmai am vazut un film prost.

Tag-uri: film romanesc, fluier

Sunday, 23 May 2010, 11:52 pm în Blog.
RSS 2.0 pentru comentarii. Răspunde sau trackback de la tine din site.