Oamenii au nevoie sa creada
De multe ori am auzit oameni spunand “oamenii au nevoie sa creada”. O afirmatie rostita cu tristete, condescendenta, dar de cele mai multe ori cu resemnare. Altii inaintea mea au concluzionat ca credinta face bine psihicului uman. Iar daca oamenii au nevoie sa creada si asta le face bine, de ce sa nu fie lasati sa creada?
Ei bine, pentru ca nu toti suntem lasati sa credem ce vrem noi. Daca de exemplu un individ crede ca KGB-ul colaboreaza cu martienii, iar el e supravegheat permanent de serviciile secrete prin intermediul unor cipuri nedetectabile implantate in el, il vom crede nebun. Daca intr-o buna zi incepe sa se taie ca sa gaseasca cipul, il vom interna intr-un stabiliment corespunzator. Si vom face tot posibilul ca omul respectiv sa nu mai creada ce crede acum.
“Oamenii au nevoie sa creada” e o stupizenie la fel de mare ca “romanii au nevoie de dictatura”. Da, si pe asta am auzit-o de cateva ori. Ambele sunt gresite. Oamenii nu au nevoie sa creada, oamenii nu au nevoie de dictatura, oamenii au nevoie de fapt de foarte putine lucruri: apa, mancare si oxigen.
Atunci cand vorbesc despre credinta, multi se refera de fapt la speranta. Speranta ca toate problemele se vor rezolva. Speranta ca cineva sau ceva ii va ajuta sa-si rezolve problemele. Acum e putin probabil sa-i ajute, da’ pe lumea cealalta va fi mult mai bine. Toate problemele vor fi rezolvate iar ei vor trai fericiti in cantec de harpa.
Deci nu neaparat de credinta au nevoie oamenii, ci de speranta. Iar asta o stim de cand Pandora a deschis cutia in mitologia greaca. Iar asta e practic cel mai important lucru pe care religiile de tot felul il ofera oamenilor: speranta.
Dar daca oamenii raman fara divinitate, in ce-si vor mai pune ei speranta? Unul din raspunsuri ar putea fi in ei insisi. Si cred ca acest lucru poate avea acelasi rezultat ca si credinta. E motivul pentru care cartile de “self-help” se vand atat de bine.
Oamenii au nevoie de speranta si de incredere in ei insisi. Iar increderea in sine nu face parte din lucrurile pe care religile le ofera credinciosilor, ba chiar incurajeaza abandonul in mana unei entitati supranaturale.
Tag-uri: dumnezeu, Religie, speranta
Thursday, 7 January 2010, 8:48 pm în Religie.
RSS 2.0 pentru comentarii.
Răspunde sau trackback de la tine din site.
Thursday, 7 January 2010, 10:56 pm
Mircea zice:Dar amandoi stim prea bine ca oamenii cu incredere in ei insisi sunt mai greu de controlat.
Friday, 8 January 2010, 2:11 am
lunatic zice:Ce zici de bolnavii de cancer in faza terminala? De murit tot mor, dar zeul lor e chestia care le zice “o sa fie bine”, “fericiti cei ce plang” si care pentru ei are cea mai mare credibilitate.
Majoritatea studiilor medicale pe tema asta au gasit ca spiritualitatea(nu neaparat religia) e o metoda eficienta de coping pentru pacienti. Mi-ar placea sa dovedeasca cineva contrariul.
Friday, 8 January 2010, 4:02 pm
eu zice:credinta , speranta si alte treburi de genu asta sunt pentru oameni slabi care nu sunt in stare sa stea pe picioarele lor si au nevoie de credinta sa ii tina drepti.
Saturday, 9 January 2010, 3:52 am
Syme zice:Cu siguranță oamenii nu au nevoie de religie. Poate au nevoie de speranță așa cum spui, dar speranța în ceva inexistent este mai rea decât lovirea față în față de vestea unui cancer. Ca specie umblăm după o liniștire a conștiinței (pe care, dacă nu există Dumnezeu și dacă religia este produsă de oameni, noi am făcut-o să se simtă pătată). Atei ar spune că oamenii (mulți dintre ei) ajuns să aibă sentimente de vinovăție din cauza religiei. Eu aș spune că nu există diferență între această afirmație și cea conform căreia oamenii au aceste probleme din cauza lor proprie. Dacă e așa, atunci am ajuns la un punct comun cu cel al creștinismului (care susține același lucru). Însă ateii nu pun omul ca fiind vinovat, ci se îmbată cu apă rece punând ca agent cauzal ceea ce se pare că omul a creat îm mod direct – religia. Însă religia nu are nicio putere în sine, nici de a face rău nici bine. Omul are.
O altă metodă de a ne liniști conștiința este tocmai aceea de a afirma că nu există motive de neliniște. Iar unii dintre noi ar putea crede că facem acest lucru având cea mai mare îndreptățire rațională. Eu personal, am întâlnit extrem de puține discursuri raționale emise de atei pe tema moralității.
Pentru mine personal este foarte importantă și liniștea intelectuală. Poate și pentru alții înclinați spre acest aspect. În special pentru agnostici este important să nu renunțe la cautare (sunt și eu agnostic în anumite puncte). Așa că.. dă-i înainte!
Tuesday, 12 January 2010, 1:48 am
lunatic zice:Speranta e necesara pentru functionalitatea psihica. Aceasta e rareori rea, fie ea si in ceva inexistent. Fara speranta e ca si cum ai fi pus sa lupti o batalie despre care stii ca o vei pierde. Si n-ai cum sa stii asta pana nu se intampla. Unele cancere se vindeca spontan (adica medicii inca nu s-au prins care-i cauza).
Ideea e ca fara speranta poti lua decizii disperate (ca oricum mai rau nu poate fi, nu-i asa?).
A nu se confunda cu credinta. De fapt, se apropie tare mult de agnosticism. Speri atunci cand nu stii ce se va intampla, dar alegi sa adopti o atitudine optimista. Ceea ce e mult mai productiv decat pesimismul. Iar realismul nu se pune pentru ca nu implica o pozitie emotionala, nu e o atitudine.
Tuesday, 12 January 2010, 1:52 am
lunatic zice:PS: Sunt o caruta de tampenii care merita sa fie desfiintate la religie, nu inteleg de ce unii atei se leaga de singurul beneficiu(relativ) pe care-l poate aduce.
Wednesday, 20 January 2010, 4:53 pm
mario8 zice:stii care e faza …. ca daca tu crezi … crezi pentru tine… daca crezi pentru ca asa zice biserica… daca crezi ca “trebuie”…. daca crezi ca asa zice mama , tata, bunicu, bunica….. nu are nici un farmec….
Thursday, 9 September 2010, 3:43 pm
Adi zice:Sunt o vita proasta si mi-ar placea sa ma bagati in seama si pe mine!